Capacitati

Intra-n scena Anne Marie. Pentru cei ce nu o cunosc, este o tipa cu care am lucrat la HP, evidemment, unde altundeva se putea. Pe langa faptul ca e femeia olandeza de fier, mai e si supertare cu jobul pe care il facea. Piutje si moi mereu ne minunam de cat de tare poate sa fie. Imi dadea mie sfaturi sa ii iau mai tare pe barbati.. pai pe olandezi, ca in Romania cred ca m-ar fi luat la palme.. De cele mai multe ori Anne stia exact ce trebuie facut si mai si incolona pe toata lumea sa faca. Dar pe deasupra imi spunea mie sa chill cand eram stresata de deadline-uri. Si cand zicea ea asta, ca olandezul pe care il doare la basca de job, ma calmam total si intram in lumea ei relaxata. Ei bine s-a gandit sa ma aiba din nou in lumea ei. Intre timp a plecat de la hash pe si s-a dus la o alta firma. Ii trebuia pe cineva in Credit Control ca sa fie creierul operatiunii de organizat lumea cu procese tool-uri si alte cele. Si m-a clopotzit pe mine.

Eu extreme de incantata ii zic, da, normal. Vorbim noi despre cum vine treaba, excellent!! Mai ca toate imi place in plus ca pot sa lucrez din nou ca ea.. plus ca imi ofera conditii de minune! Este foarte tare, frate. Dar zice, vezi ca tre sa faci un test psihologic si unul de capacitate ca sa intri la noi.. faaaci mistooo?!

Ne intoarcem in timp – eu am picat toate testele de capacitati la toate interviurile la care am fost si am fost pusa sa dau teste d-alea. Da ce vreti, ma, nene, daca n-am capacitati?!?! Ce ma tot frecati atata cu testele voastre de cacao! Cine a mai pomenit sa dam teste d-alea cu imagini si cu probleme de matematica. Pai mie nu mi-a placut matematica de mica! Toata lumea stie asta! De ce sa ma apuce talentul acum?! Plus ca alea cu numerologie, io pot sa le fac, da trage greu mocanita…. Plus alea de sinonime, sa nu care cumva sa fii retard, plus de carcuri si patrate – de unde sa stiu eu ce vine?! Ce e la rand vine, na! E bine?! De unde sa stiu eu care cub cu 13 puncte negre sau cu 16 albe urmeaza?! Baai nene, sa aveti voi mintile organizate si analitice, eu tot mai bine gandesc in proza.

Asadar imi da Gheorghe ala testul.. sa-mi pice fatza, e foc continuu cu intrebari si idiotenii, plus ca e in olandeza, colac peste pupaza. Arrrggh! Nu de alta, da nu vreau s-o fac de rusine pe Anne cu capacitatile mele.. Dupe care, se trezeste Gheorghe ca vrea sa ii mai raspund si la intrebari despre personalitatea mea.. Baaa, Gheorghe, baaa, tu n-auzi ca Anne ma vrea in dintzi acum?! Ce te tot prefaci ca muncesti ca olandezu?! Las-o-incolo.. ca daca ar sta toti ca tine cu un candidat de la 9 la 12 jumate (atat am stat eu), ar pica economia!! Normal, noi in Romania stateam cu candidatu maxim o ora si gata, la munca, nu o ardeam chill cu setu de intrebari. Pana la urma ma apuca toti dracii ca incepe sa ma intrebe:
Gheorghe – Vad ca esti o persoana sociabila.
Eu – Pai sunt.
Gheorghe – Da de ce te consideri tu o persoana sociabila?
Eu – Pai am multi prieteni, toata lumea ma place, interactionez usor cu oameni.
Gheorghe – Aha. Dar cum iti faci prieteni?
Eu – Cum adica?
Gheorghe – Pai cum ajungi sa te imprietenesti cu cineva? Cum legi prietenii? Ce strategie abordezi?
[beee tzarane, tu n-ai avut prieteni in viata ta!! Si nici ma-ta! Cum sa abordez strategii?? – vezi si tu daca poti, te imprietenesti, daca nu, nu.. ce vrei? Sa-ti explic eu cum ajungi sa-ti faci prieteni? Te simti singur? Du-te la psiholog si lasa-ma-n pace!! Sa plec de la interviul lui prost? Sa stau?]
Eu – Nu inteleg intrebarea.
Gheorghe – Pai ce prienteni ai?
Eu – Am fosrte multi prieteni in Romania, inca din copilarie si aici mi-am facut prieteni de la facultate, acum de abia incep sa imi fac si la job.
Gheorghe – Si cum i-ai abordat pe astia de la facultate? Le-ai zis – hai sa mergem la un bar, la un club? La un suc?
[sa mori tu ca vrei sa stii unde am iesit noi noaptea si cu cine m-am pupat in cluburi!! Neam de securist, jur ca plec! Daca nu se opreste, io ma car!!]
Eu – Pai toate variantele, i-am intrebat daca vor sa mergem la un film, la un suc, am fost si la un bar.
Gheorghe – aha, aha..
Ma tot gandeam daca mai are multe interbari d-astea proaste, noroc ca sunt expresiva sic red ca si-a dat seama ca ma enerveaza si a schimbat subiectul..

Mare fericire pe mine ca am plecat!
Anne zice ca spera ca-i ok si vedem.
Eu intre timp frec menta la serviciu in direct. Asta pentru ca abia astept sa merg sa vad apartamentul seara.

De cum am stability cu Costashul ca ne mutam in Amsterdam, am inceput sa ne uitam pe site-urile cu apartamente. Cum ne-am gandit noi, intr-o zona decenta, cat de cat mai in centru si cu 2 camere (pt fiecare) si un living, sunt scumpe ca dracu! Ne chiombim pana ni se impaienjenesc okii-n calculatoare si tot megascumpe.. singura solutie e prin makelaar. Adica agentia imobiliara, da pe mine ma distreaza cuvantul – ca e de la maken, a face, un fel de ti-o face! Da, ti-o face, ti-o face, da asta vrea bani! Inca o chirie, spaga lui.. pai hai sa ne mai uitam, ca ne scotocim noi pe carduri si vedem ca atatia bani nu prea avem.. so eu m-am gandit – daca tot imi pierd timpul aiurea pe facebook in fiecare zi (de zici ca nici nu mai stiam cum era viata inainte de facebook), hai sa o facem utila (sederea).

Asa ca ma uit pe marketplace din facebook si gasesc!! Pfff!! Anuntul a fost pus cu gen o luna in urma.. normal ca a gasit oameni care sa-I stea in casa.. dar cum principiul meu de viata este: daca tzine, tzine, daca nu, macar am incercat!! Hai sad au un mail, de control.. cand primesc mail inapoi – nu, e inca de actualitate anuntul! Woooww!! Cat de tare! Pai hai sa-l vedem! Aranjez cu baiatul, ne ducem si ne place la nebunie!! Il vrem!

La dracu cu capacitatile! Am gasit ceva de viitor! Oana e incantata, eu la fel, frati-su care ne-a fost ghid, asemenea, so sa speram ca la sfarsit vom zice – step in!! ;)

Gata, am job!!

Well, well, incredibil dar adevarat!! My housewife days are over!!

O vineri intreaga am cantat Rooobbert – de fericire hehe. Robbert mai precis e baiatul de la firma de recrutare care mi-a facut rost de contract. A fost foarte simplu si usor. Nu ca pana acum de ma chinuiam sa impresionez lumea, si chiar o faceam si ma sunau peste o saptamana, (daca faceau si asta) si imi spuneau – vaai, ce candidat bun esti tu, da din pacate, noi nu facem permise de munca.. da ce curu meu faceti?!

Ideea e ca daca esti roman (sau bulgar), esti in UE si te mandresti. Da daca e vorba sa muncesti, poti doar pentru joburile pe care nu vor sa le faca ei, atunci nu-i problema, imediat sar cu permisu!! Dar daca nu, tre sa te te zbati intr-o febra de interviuri in olandeza si in alte limbi, ca poti de toate.. da, na, de ce s-ar complica oricine?! Ce aia de la HR n-au familie si copiii sa se duca devreme acasa?! De ce sa te agiti pentru un roman destept, cand poti s-o arzi aiurea la greu si sa iei un olandez prost, ca la ala nu-i trebuie nimic..

Asadar, dupa mult bitterness, agonie si extaz, injuraturi si lacrimi, nervi si oboseala, ca sa nu punem la socoteala deprimarea de taiat venele pe care le-am suportat o perioada, acuma ma tzopai de fericire prin casa. Ca daca vor, te iau, si asteapta si pana ti se face permisul si alte d-astea.

Interviul a fost in Amsterdam, unde voi si lucra de altfel, cu Luc, fostul manager care indeplinea rolul pe care o sa-l am eu. Un fel de BPA la HP, pentru cine e in tema.. pentru cine nu, rapoarte financiare si dezvoltare de rapoarte pe aceeasi tema, da mai bine platita aici ;) Totul a fost lejer, de parca deja ne cunosteam si vorbeam de ce naspa sunt astia de la IT cand le ceri sa-ti faca ceva si daca ati facut aia sau aia la raportare. Nenea s-a bucurat ca stiam si olandeza, desi jobu e pentru 24 de tari din Europa la care sa consolidez rapoartele etc.. gata, asta e toata faza serioasa din blog!!

Ideea principala e ca nu mai le injur neamurile ca nu ma iau ca-s romanca si nici tara mea de bashtine, ca nu-s nici macar cat o poloneza la comparatie.. in schimb, sunt scapata de griji.. cel putin pe 4 luni, ca atat e programat jobu, pe urma.. mai vedem ;)

Wanna la interviu

Cat de greu e sa te trezesti dimineatza!! Este groaznic, oribil, tortura curata!! De ce trebuie sa ma trezesc asa devreme?! Ah, nu mai sunt studenta, cand mijeam okii si ziceam trebuie sa ma duc la un curs.. aa, ba nu, mai bine ma duc la urmatorul, asta nu e important, si ma intorceam pe partea cealalta.. dar, eh, hai s-o facem si p-asta!

Ma misc incet, incet de tot, e foarte dimineata devreme, pana nu imi beau espresso-ul nu inteleg nimic din viata.. reusesc sa ma tarasc intre bucatarie si baie, iar mai incolo in costum.. urasc costumele si cine a inventat sacoul!!

Trebuie sa ajung la Delta Recruitment in Portugaal.. da, asta am zis si io – faaci mistooo??!! Ma trimiti in Portugalia?! Cica nu, e o comuna langa Rotterdam.. buoun. Ceea ce eu nu stiam, dupa cum suna si numele, daca nu esti ok, te trimit in Portugalia, acolo este Delta Psychiatrisch Centrum sau la Balaceanca, sau la 9 sau la dusi cu pluta..

Iar eu cum nu stiam unde este adresa cu recrutarea, ma duc la soferul autobuzului sa-l intreb cam la ce statie tre sa cobor. Soferul, amabil, pana sa scot eu vreun cuvant, ma intreaba ca un mediu: “la ce sectie vrei, la Delta?!”. Eu sa pic jos de uimire.. entuziasmata zic “pai nu stiu, ma duc la un interviu” – consternare la sofer, poate ma crezuse normala pana acum, da de acum incolo.. era clar!! Zice “bine, bine, treaba ta unde te duci.. da la ce sectie vrei? Acolo sunt f multe cladiri.. sa stiu unde te las”.. io, ii arat statia, spune “nu exista statia asta, la ce sectie?”.. in persistenta mea, zic, “la recrutare! Acolo vreau sa ajung!!”.... soferul pensativ, mai mult pentru el, ca nu era chip sa se inteleaga cu dereglata de mine, zice: “stiu eu unde sa te las, te las la receptie”. Io zic “perfect, ma descurc eu de-acolo”, la care domnul se uita cu dubiu la mine...

Imi striga sa ma dau jos.. cand, stupoare!! Vad ca sunt intr-adevar la 9, oameni cu priviri pierdute, se agita cu o bala in colt de gura, femeie facand gimnastica crezandu-se wonderwoman, niggaz relaxati se uita la cer cu jointu in mana, gura, mana, si mai multe priviri pierdute, soare si feeling de U-turn. Futu-i, tre sa ies de aici.. da, de fapt, intru.. la receptie, alt dereglat. Ii zic, “eu trebuie sa ajung la adresa asta (i-o arat), zi-mi, te rog cum ajung acolo”. Asta se chioraste in hartie.. zice “Delta Recruitment, strada, numarul.. adresa asta nu exista”... deci am zis ca de data asta chiar ma enervez – cum, frate, nu exista?! Deja ma simteam ca la camera ascunsa.. “uita-te aici, tre sa am interviu cu omu asta, la adresa asta, mi-a trimis mail, cum sa nu existe in curu meu”. Receptionistu nebunatic zice (cu nebunii nu te pui) “ia sa sunam la numaru asta”.. pana sa ma dezmeticesc eu, retardu formase deja numaru, spune « am aici o femeie care insista ca adresa asta exista, cam pe unde vine, mai precis ", omu de la firma de recrutare ii zice si se lamureste pandaliul… "Haaaa !! se bucura el – nu-i la noi!!” – sa mori tu, chiar ar fi fost o problema, daca era la voi!! – “e colea", si-mi arata ca dupa o casa.. langa statia indicata de mine soferului – da ce-aaaveti ma, nene!! Toti sunteti cu capu, pe-aici, e aer de nebunie-n plamanu vostru :P

Nou, leuk!!

Vedere din Rotterdam

Ajung in orasul mega industrial in sensul comercial Rotterdam. Il bombardasera nemtii de mama focului in al 2lea razboi mondial, si astia l-au reconstruit cu totii, ca ce planu lor. Si mai precis in orasul Rotterdam ajung la cea mai buna vedere pe care au vazut-o ochii mei pana acum in tara asta. World Trade Center, etajul 16, senin si maret. Imens si mic in departare, cu feeling de putere si de superioritate, o da. Aici am un interviu la o companie de recrutere, e ok, da vederea aia face tot banii... sunt melancolica si innebunita de vartejul pana jos, de deasupra si tot..

Iar daca tot eram la capitolul asta, ce m-am fericit eu ca am dat primul interviu in olandeza weee.. a fost la Dell, cu doi olandezi asa de tipici, ca parca ii mai cunoscusem de vreo trei ori inainte. Unu alb si unu negru :) foarte tare, frate.