Thurs 16th of October @ The Hague

One napping-more-than-sleeping week with uni projects, too much drinking, smoking, talking in between preceding some Buchi fun on rocks. After boring talks @ The Hague uni, I quietly wait for the tram with some Grove Armada sounds in my ears. When this guy comes to ask me if I’m waiting for the tram. No, you idiot, I just figured out all the bars around the uni were closed at the minute, so I decided to spend my night in the tram stop. I’m blissfully enjoying my music and darkness complimented by the cold here, thank you. How about you?! I guess by the looks on his face I insulted him with my silence. He tells me – The tram is not coming here any more, I’ve seen it posted. All arrogance is giggled away swiftly.. he he – I didn’t know that!! :) smiled she.

Of course I was on my highest high heal shoes! Mental note: never use superhigh high heals after 10 in the evening unless you have a car picking you up. The dirty in-between neighbourhood is such a women-hunters’ nest, I’d want to make friends with the enemy – the arrogancee one. Say, mate, are you also walking to the next stop, I smiled charmingly :) I was just supposed to talk about Amsterdam for few minutes, then he’d be my mate forever. Well, I’ll ditch him when I get there.. so I got there.

Vama

Dupa un Bucuresti relativ calduros si cu mult soare, stam si ne gandim ce sa mai facem.. eu cu telefonul si prietenii. Mami si-a luat deja gandul ca o sa ma vada mult timp. Mi-a parut rau ca am vazut pe toata lumea in fuga, inclusiv bunicii. Data viitoare va fi pentru cel putin 2 saptamani.. habar n-am cand va fi data viitoare... ma intreb daca vin peste 10 ani data viitoare, oare mai am prieteni? Oare rudele ma mai recunosc? Oare Bucurestiul o sa mi se para la fel?!

Intre timp am decis ca daca si Expiratul e inchis si numai in Deja Vu mai poti sa te mai distrezi cu rusii, pai hai totusi sa ne caram la mare. Decizia se ia vineri la 8 seara, cand altcandva sa se ia deciziile?! Gigi zice ca o sa conduca noaptea.. vom fi noi doua si mult Red Bull. Este genial! Plecam pe la 11, cand deja vorbisem cu Roli, Roli cu Ionutz sa ne rezerve camera.. ne facem grijii despre starea lui Ionutz la ora 3 cand ajungem, dar este bine. O stare potrivita, ca dupa vreo 2 jointuri si 5beri, perfect treaz.

Noaptea se incheie dupa un tur pe plaja si bere romaneasca.. Gandul de plaja e mai puternic ca visul. Ne trezim mai devreme decat trebuie, ne luam cafelele de la Ovidiu si ne taram usor pe plaja din fata de la Ovidiu. Ovidiu era foarte varza si se enerva cu el insusi la fiecare client in parte – da ce-am ma nene?! Ca dadea cafelele gresit, laptele sau zaharul, mereu gresit, de vreo 2-3 orisi blestema vodka din seara trecuta si capul lui prost. Caterinca.. mie in tot cazul mi-era dor de injuraturi aiurea, la nervi, de plaja cand stai si vorbesti aiurea, cand te dau fetele cu crema, de berea romaneasca de pe plaja, de si mai multa bere de dupa plaja, de lekkeritul din Vama, de dansatul pe plaja, iar apoi de dansatul pe mesele de pe plaja, de lumea din Vama si de faptul ca intotdeauna te intreaba lumea ce ai facut in Vama si nu stii ce sa raspunzi – e clar! Ai fost in Vama...

Ionutz a ajuns la concluzia ca a negociat degeaba cazarea mai ieftin, ca a venit Alina si a adus cazarea la pretul mare, dupa care ea nu a folosit camera decat pe post de depozit de haine, ca a ales sa danseze pe plaja noaptea aia..
Eu am ajuns la concluzia ca e bine sa dormi mult, daca poti.
Gigi a ajuns la concluzia ca nu suporta sa aiba oameni beti in masina sau carora sa li se faca rau, dar nu si-a dat seama ca ma are pe mine. Dar a fost bine.
Alina a ajuns la concluzia ca e rasista – ceea ce eu nu stiam despre ea, dar inca mai trebuie sa ma convinga, eu cred ca e doar ceva cu Banel..
Lumea din jurul nostru a ajuns la concluzia ca grasu e penal si noua nu ne era rushine dintr-un motiv sau altul atunci cand a dansat cu stalpul sau s-a extaziat pe masa.
Restul de oameni au diparut in noapte fara ca eu sa-mi dau seama daca au ajuns la vreo concluzie...

Cert este ca m-am trezit duminica seara ca de data asta chiar a trecut timpul si eu sunt pe cale sa ma intorc in Hollandia... oh well, am mai avut o discutie cu Geamy, zi girlz talk, am impachetat si m-am trezit ziua urmatoare la job dupa 3 ore de somn.

Chiar ajung in Romania

La job nu pot sa ma concentrez – este peste puterile mele – la 6 plec!! Yeeeyyy!! O sa vad iar oamenii aia de care imi era asa de dor, o sa ma distrez ca in 2007 si timpul o sa treaca aiurea, foarte aiurea.

Totul decurge conform planului – autobuzul vine la timp, pana si la avion e civilizat, bagajul este structurat pe cadouri si stroopwaffels. Si are potential pentru hainele pe care mi le aduc inapoi.. aproape ca mi se completeaza toata garderoba. Totul etse la timp si planificat din timp..

Wow!! Coada la dat biletul la intrare in avion.. frate da nu aveti locurile stabilite de dinainte?! Ce se da?! Ce tot va bagati in fata?! Ce primiti mancare mai buna daca va urcati din timp?! Zambeste stewardesa mai larg?! Incredibil, in curu meu!! Deja te apuca transpiratia numai cand te uiti la ei. Deja cuplurile nu mai sunt in consens. Daca auzi o conversatie de cuplu la olandezi este – unul vorbeste, celalalt este de acord, urmeaza ja, ja, ja si se completeaza reciproc. Foarte rar variaza si ajunge pana la sfarsit tot un ja, ja, ja de la cel care este de acord cu argumentatia suprema a celuilat. Ei spun ca in momentul in care apare o cearta, se destrama consensul, iar consensul sta la baza unei bune casnicii... ei, explica-i asta la un tzaranoi care zbiara – da nu ti-am zis sa iei si umbrela?! De ce-ai lasat-o?! Faci asa, ce te taie capu, nu esti in stare sa iei o umbrela, da sa te duca capu ca chiar iti trebuie..

Incepe durerea mea de cap. In avion ma urc langa un cuplu linistit.. din conversatie se deduce ca el sta in Norvegia, iar ea in Uk, se duc impreuna acasa.. se iubesc, se dragastesc..Dar durerea mea de cap ia proportii. Iar asta pentru ca femeia il bate la cap cum sa ceara banii de chirie, cum sa se duca la maica-sa si sa faca nu stiu ce, taca taca, taca taca.. da aia cat costa? Da mie de ce nu mi-ai luat? Da parfumu ala cat costa? Pai si l-ai lasat pe Gheorghe sa-si ia camera pe care ti-o doreai tu si despre care vorbeai? Nu, mami, i-am dat si eu un sfat. Pai da cat costa? Da nu era vorba de bani, stii cu tehnologia asta.. avanseaza tot timpul si acuma nu o mai vroiam. Pai si ce chiar asa scumpa era? Aaaarrrgghh!! Femeie mai taci! Relax! Chill! Chillax!! Nu e totu despre bani si cat costa aia si aialalta, mai tre sa te si bucuri de viata!! Numai mie mi se putea intampla sa stau langa asa fenomen.. da mereu ma bucur ca nu stau langa o faraoanca nespalata de 3 zile, ca aia au bani de KLM oricand, apropo de preturi.

Da, intr-un final scap – cata fericire! Am ajuns!! Mami si tati ma iau de la aeroport si e mare bucurie.. si eu sunt fericita, still.. Lumea e la fel si altfel. Eu sunt acasa si in vizita. Strazile sunt la fel de prafuite si organizate cu parcari mai nou. Sunt confuza, nici nu stiu daca sa ma bucur sau nu.. totul trece repede, timpul trece de 17 ori mai repede.. Ajung noaptea la 1 si stau de vorba cu tati pana la 6 dimineata... cum a trecut timpul? mananc toate mancarurile traditionale si dorm 4ore.. cum a disparut mancarea si timpul?!

Atata agitatie pentru nimic

O noua zi de lucru, o noua plictiseala, o alta numarare de ore pana sa rup usa.. ascult muzica in tren, ca de obicei, ma gandesc la diverse si bag un sudoku..

Cand.. la dracu!! Mi-am uitat abonamentu acasa!! Nuu poot sa creeed.. sa vezi ce imi mai dau astia la amenzi toata ziua!! La olandezi chiar te controleaza – e control in tramvai, in tren si in bus daca nu le arati beletu, nu te lasa sa urci.. deci ce fac eu fara?!

Cand mi-am dat seama, eram deja in tren, deci de control in tramvai am scapat. Ca sa recapitulam care sunt pasii spre serviciu – tramvai, tren si bus, iar apoi invers! Deci 6 pasi, am scapat de 1, 5 to go! Iata ca nu vine controlul in tren, cata mai norocu pe mine.. 4 to go!

Imi fac curaj, daca tot am scapat de ce era mai greu si ii zic lu nenea shoferu de la bus – neneeeaaa, sorry, da mi-am uitat si io abonamentu, nu ma iei si pe mine cu tine?! Plus privirea inocenta de rigoare, cu zambet atasat – hai, hai, zice el.. treci! Goed zo! 3 to go!

De fapt.. eu aveam belete, da cum sunt in ton cu zgarcenia bashtinasha am zis ca de ce sa dau eu extra bilete unde am abonament.. asa ca, o ard dubios la fara bilet. Acuma tre sa ma si intorc.. plec din fatza de la job, ditamai cladirea, io imbracata elegant, mai mare rusinea sa nu dau billet, hai totusi sa il dau, na! Domnu shoferu, cu okii la mine si okelarii de soare, baga o stampila peste una mai veke, deci m-am scos! 2 to go!

Iau trenul, mai bag un Sudoku sa-mi treaca emotiile, ma uit in jur ca urmarita, sa nu apara controlu.. de fapt, puteam sa ma duc la toaleta, ca daca stai acolo, poti sa mergi grrratis prin toata Olanda (Tipp!!), dar nu-mi place, na.. si ma bazez pe norocul meu.. io am mai vazut dealtfel oameni gen – mi-am uitat abonamentu acasa, iar controloru zice bine, deci cat de rau poa sa fie.. dar vine un june de controlor cu simtul raspunderii si-mi zice – vino cu mine! La dracu, asta vrea shpaga! Zic eu, recunoscandu-l pe nash!! Ma scoate din compartiment si-l aduce inca pe unu – astia vor amandoi shpaga! Imi zic eu..

Cand colo, o cioara cu texte de mare raspundere imi zice ca tre sa platesc biletul 10 euro si sa mai dau si amenda 35euro, da ce-am ma nene, ciunga-n par?! Domne, tu n-auzi ca io am abonament, ii arat chitanta de la cumparare.. de fapt ar putea sa fie orice acolo.. asa ca zice el – hai sa facem un deal (io zic, na ca vine si spaga!) – zice, cobori in Leiden, te duci frumos si-ti iei bilet si poti sa mergi cu ala pana in Haga. Haai frate.. acum iar cobor, imi iau bilet.. nu puteam sa merg si io linistita.. in fine, hai sa ma dau jos, ca altfel imi da idiotu amenda! Desi cioara sa scrie amenzi, mai greu!

Ma dau jos, imi iau bilet 3,5euro, sa mor de ras lol. Foarte tare! Am scapat ieftin! Da urmatorul tren e personal! Aaarrr!! Tre sa ma opresc in toate statiile din Olanda, trage greu mocanitza. Si tocmai azi cand vine Piu sit re sa fiu devreme acasa, sa fac curat, sa ma pregatesc si d-astea! Na, asta fu!1 to go! Am si bilet de intoarcere, il taxez, ca sa nu mai se ia nimeni de mine! Asa!! Finally home! Nu imi mai uit niciodata abonamentu!

Auto, Scheiße, Wurscht, Bahnhof – Germania

Prietena mea Ioana se marita. Poate o stiti, am crescut impreuna in generala,

ne-am distrat la multe petreceri craazzyy in liceu, iar din facultate deja s-a mutat in Germania si cam de atunci distractia s-a mutat mai mult pe net, desi cu ocazia revenirilor ei prin Ro, ne mai intretineam cu glume proaste (noi doua facem acelasi stil de glume proaste care ne distreaza la maxim!!), idei de afaceri (totul a pornit de la formula lui Fischer) si alte elucubratii si barfe. Intotdeauna extrem de distractiv cu Ioana!!Dar cum unii isi gasesc perechea, iata ca se numeste Jens, este tipic neamt blond, ochi albastri, dar si el cu acelasi umor. Intre timp, au si bebe pe vine, implicit nunta trebuia sa se arate. Au facut “civila” si dupa, normal, party!!

Eu m-am bucurat tare ca am fost invitata, asadar abia am asteptat sa ajung la marele eveniment!!
Acum incepe povestea! Cum ajunge Oana in Frankfurt, caci acolo se intampla distractia.

Pai cu trenul.. merg la gara, sa mi se faca rau, 180 de eur pe un nenorocit de bilet pana in Germania.. pff! Sunt waaay too zgarcita – pardon, olandeza, excuse my French - ca sa platesc asta.. hai sa ma duc la Eurolines. Istoria mea cu Eurolines-ul, Touring-ul si alte autocare este ca am jurat ca nu ma merg cu ele pana cand am fost in Bruxelles. Piutje si trupa au zis ca e mai ieftin, deci hai sa mergem. Si a fost f ok. De ce n-ar fi ok si asa.. mai ales ca a fost 60 eur, o nimica toata.

Totul trebuie sa se intample vineri, petrecerea incepe la 8 seara, iar eu ma intorc cu busul sambata la ora 10 dimineata, ca mami e tot in Olanda, so ar trebui sa o onorez cu prezenta. Asta e planul..
Cu o zi in urma sau asa, Fane moare de ras, cand ma uit, o comedianta olandeza are texte de nemtoaica.. mai precis repeta Auto, Scheisse, Wurscht, Bahnhof si tot asa.. ce mai spune

u neamt, ce zici cand ajungi in Germania, deci ce-o sa zic si eu, hai sa exersam - Auto, Scheisse, Wurscht, Bahnhof... noi ne lesinam de ras prin casa pe faza asta.. mai incolo m-am gandit ca am fost doomed.

Capitolul 1. Auto (Bus)
12.15 – plec de acasa, fug dupa tramvai, una bucata tramvai prins, este bine, imi iau o oja de pe drum, uitasem sa-mi fac unghiile

12.45 - Deci cu o geanta mare si tipica, ajung la Eurolines

1.15p.m. – Eurolines bus vine, dupa cum a fost programat, ma urc si plecam, in spatele meu un roman care vorbeste non-stop la telefon, imi pun ipodu in urechi si ma prefac ca nu-l aud

2.00 – Ajungem in Amsterdam, imbarcam oameni

3.00 - Ajungem in Utrecht, imbarcam

oameni
4.00 – suntem tot in Olanda.. ma gandesc ca poate am gresit busul, poate asta e turul Olandei in 5 ore, paradoxal totusi, ca de la un capat la celalalt faci numa 3ore

4.30 – un dubios de negru se asaza langa mine, se baga in seama cu mine, se uita in revista mea si comenteaza, ce tzaran! Ma gandesc ca nici nu sunt in Germania si ca dubiosu are bucurii la mine, ia sa ma bag in seama cu romanu

5.00 – dupa ultimul telefon al romanului, ma bag in seama cu el, ma mut langa el, e mult mai bine, asta e din Cluj, deci n-are tupeu la miscari..

5.30 – romanu imi povesteste cum traieste el intre Scheveningen si Cluj, ce parfumuri si Rolexuri a mai vandut, cum primeste el tot felul de camasi si costume de superfirma cadou,

Fane zice k de ce nu ma prind care e ciorditor si care nu
6.00 – cred ca am ajuns prin Germania

7.00 – da, e intr-adevar Germania

8.00 – petrecerea cel mai probabil a inceput, io-s pe la Koeln sau ceva

9.00 – facem o pauza, ma duc la o toaleta sa-mi fac unghiile si sa-mi schimb bluza, si pe urma ma machiez in bus

10.00 – romanu isi doreste sa ma mai vada, nu o sa se mai intample, da nu stii niciodata

10.30 – ajung in Frankfurt, mare bucurie dupa ore si ore de bus, cine m-a pus sa-l iau, nu era mai bine cu trenu?!

11.00 – ajung la venue, e f dragutz, lumea primitoare, prajituri din Ro facute de mama Ioanei, Becks si cocktailuri si nemtii statici pe canapele

12.00 - Lumea incepe sa se mai destinda, se da startul la dans, nimeni nu danseaza.

1.00a.m. – Nemtii incep sa plece – da ce-aveti ma nene?! E vineri, sunt obositi de la job, c’est ca!

1.30 – Ioana se urca pe canapea si incepe sa danseze, toata lumea in stare, o urmeaza la dans. Mai mult de jumate e ok. Muzica suna bine.

2.30 – Incepe sesiunea de karaoke, este distractiv, cant pana si eu... no comment.

3.30 – se termina petrecerea.

Capitolul 2. Scheiße!
3.35 – incercand sa merg cu un neamt intr-un alt club, ma pun in spate pe bicicleta lui, tocul imi intra in spitzele de la bicicleta si ricoshaza cat colo. Una bucata toc rupta (toc de 10cm). Scheiße!!* Incercam sa-l reparam, nu merge. Scheiße!3.40 – Una bucata Oana schiopatanda zicand, e ok.. Scheiße!
4.00 – unul dintre baruri e supraplin, cu coada de 45min, pai dupa 45 min oricum se termina totul.. Scheiße!
4.15 – nu stiam, dar politistii nemti nu te lasa sa mergi cu bicicleta prin centru pe zona pietonala. Scheiße! Trebuie sa merg/schiopat - Scheiße!
4.30 – un fel de club “in pat” in Buchi e inchis.. Scheiße!
4.40 – Frankfurt noaptea imi aduce aminte de “night on Earth”, foarte frumos; neamtul ma aduce la hotel, ma duc sa ma culc. Scheiße!

Capitolul 3. Wurscht
7.30 – urasc sa ma trezesc dimineata, as face bine sa plec. Ar fi dragut sa vad si orasul, dar ce sa vad din ditamai orasul, cand eu la 10.25 tre sa fiu la bus..
8.30 – mic-dejunez la hotel, totul arata f bine, hai sa incerc si un Wurscht :)
8.45 – sunt din nou schiopatanda, plec de la hotel si taximetristul ma lasa direct la shopping area
9.15 – inca mai astept niste magazine dragutze sa se deschida, intre timp, ma relaxez, fac doua poze si ma bucur de oras dimineata
9.30 – dau iama in Kaufhof, eu si cu o turma de turisti, ma infig direct in raionul de pantofi, unde o doamna dragutza ma ajuta, este romanca – funny ;)
9.50 – Plec fericita cu pantofi

Capitolul 4. Bahnhof

10.15 – ajung la statia de Eurolines, astept busul
11.00 – busul nu vine, trebuia sa fie la 10.25, ma gandesc ca intarzie
11.15 – vad o cursa de Romania, ma duc sa-l intreb pe sofer daca stie ceva, evident, nu stie, da ma trimite la agentie Eurolines, dupa colt
11.20 – nenea de la agentie imi spune ca Eurolines a plecat la 10.14 si e doar o cursa pe zi (vezi capitolul de mai sus)
11.35 – ma duc la gara Frankfurt sa iau trenul, am 2 variante, una mai ieftina care pleaca in 10min si una mai scumpa mai tarziu; incerc sa platesc cu cardul, din 3 nu-mi merge nici unul, trebuie sa scot bani, ii zic lui neamtu ca vreau sa vin direct la ghiseu, imi spune ca nu se poate, tre sa stau la coada din nou, ii spun ca pierd trenul pe care tocmai mi l-a indicat daca nu, el insista sa stau la coada – sigur i-a murit ma-sa pana acum!
11.45 – stau din nou la coada, acum cu bani si la alta – o duduie amabila imi gaseste conexiune mai proasta, da mai ieftina, numa 70eur, goed zo! In your face, neamtule (imi aduc aminte si iar il injur)
12.45 – pleaca trenul din Frankfurt, dupa juma de ora sau asa de mers cu el, tre sa schimb in Mainz, am 2 minute intre trenuri, iar trenul are 3 minute intarziere
1.20p.m. – din fericire, si trenul 2 are intarziere, il prind
3.30 – ajung in Duesseldorf, mare noroc pe capu meu ca stiu germana, se schimbasera liniile. Alerg disperata la nu-stiu-cate linii mai incolo, rasuflu usurata si trenul pleaca
5.00 – si in sfarsit schimb trenul in Venlo, cel putin sunt la mine acasa, ce bine e sa auzi olandeza, ce prietenosi sunt oamenii
6.00 – are loc un incendiu in tren si din nou tre sa schimb trenul. Eindhoven, merg de la o linie la alta, iar ma bucur, stiu ca mai e putin si sunt acasa
7.35 – dupa o revista citita din scoarta in scoarta, plus numele fotografului si editorului, un ipod fara urma de baterie si fara credit pe telefon, ajung in Haga – joepie!!
8.00 – ce bine e acasa!!!!