Nici filmu bun si nici berea rece..

Bai da cand e sa aiba omu ghinion, pai atunci nu-ti iese, ce sa mai… am zis noi – adica io cu rusoaica mea – sa ne vedem intr-o seara. Pai hai si ne-om vedea! Si daca tot planuisem si cu Fane sa ne vedem, iar baiatul si el era pe-acolo, hai sa chiar punem de-o distractie.. eh! Nici chiar asa distractie mare! Hai la un film ceva, mai linistit si inca eventual ceva mai pe urma.. mai vedem.. hai sa gasim un film. Ah! La dracu, iar ne-a picat netu!! Ce porcarie infecta!! Cand iti trebuie si tie ceva, iti mai pica netu@! Baga-ne-am picioarele!!

Da lasa ca o sa caute Anjshka pe netu ei de pe mobil. Hai prima data la cinema 1! Pai hai.. of, stai ca m-am uitat gresit! Filmu ala a inceput de mult, hai la cinema 2! Pai si la cinema 2 intarziem!! Da, lasa ca o sa intarziem 15min, nu 30, ca la celalalt. Baiatu olandez nu mai intelege nimic din esteuropenismu nostru.. da se face gen de gashca sa nu ne strice petrecerea.

Ajungem noi la cinema – ah, pai filmul a inceput, nu mai vindem bilete, zice fata de la casa.. sa nu va zic ca v-am zis, zice fatza baiatului.. noi ne uitam unii la altii, pai daca nu vrea sa ne vinda bilete, asta inseamna ca e pe gratis!! Yes!! Si ne facem ca ne pierdem prin cinema si intram in sala. Sala – ghiftuita de lume prin toate coltzishoarele – de unde sa gasesti 4 locuri?! Canci! Ne asezam 2 in fatza, adica ei – si noi pe scari.

Admiram filmul. Este ceva cu Budha titlul.. nu-l mai tin minte, ca v-as recomanda din suflet sa fugiti de el ca de dracu. Este despre o fetita din Afganistan care alearga juma de film sa intrebe daca nu vrea cineva sa-i cumpere ouale, chipurile vrea sa-si cumpere o carte de banii de pe oua.. i s-a pus pata, de parca invata cineva acolo.. alearga ea juma de film, i se sparge un ou, pana la urma isi ia un caiet pe care i-l rup.. si o prind si niste copiii care fac pe talibanii si vor s-o ingroape de vie. Cam asta e marea porcarie pe care am vazut-o pana am hotarat ca rar sa mai gasesti asa film prost!! Incredibil, frate!!!! si am iesit. Ne intrebam de ce stau toti aia in sala si se fac interesati.. pai au dat bani! Normal, ca altfel ieseau dupa 5minute!

Acum ce mai facem?! Hai la un bar ceva.. nici noroc la baruri n-am avut.. si alea pline si infecte si am tot mers asa vreo 30min, de pana la urma am zis – gata, intram undeva. Si unde-am fost, sa ne tot f idus, ca si berea era calda! Si ni s-a facaut somn, deci am incheiat seara glorios cu un mare somn.

Bad news, good news and partying all the way

It seems there’s not much to do at work if you haven’t booked holidays to some mountain resort. So all left to do is party every day. I meet up with my colleagues at 5 after work and we’ll have some more drinks. Drinks, more drinks, at some point it becomes tiresome to hold another glass of beer. But we’ll party on!

My lovely sailorboy just decided to go to Australia for a change. I decided you can only compensate bad news with good news, so I made up my mind to buy a house, a lovely one. This calls for more drinks, I suppose. We had nothing better to do anyhow, so carry on!

Ce bine e sa ai prieteni!

Mi-am uitat umbrela la job. (Din capitolul why does it always rain on me)….
Bineinteles ca atunci cand n-am umbrela la mine, tre sa ploua cu galeata. Da numai atunci!! Deci dupa ce imi petrec 15minute uscandu-ma riguros pe par si aranjandu-l si mai frumos, ies afara. Turna, frate!! Eh, asta e.. ies in ploaie, alerg in ploaie, ma adapostesc sub prea putinele acoperitori de la magazine.. sunt in intarziere.. si iau tramvaiul, picur apa din par in jurul meu.. merg mai departe.. la dracu, iar am intarziat!! Deci kiar tre sa prind busu!! Aaargghh.. alerg, alerg, alerg.. busul pleaca :( ma opresc, ma uit ca un caine pleoshtit dupa el.. :( busul opreste din nou! Yeeyy! Alerg din nou, ma urc in bus. Sa mori tu! Alberto oprise busul pentru mine!! Cat de tare e sa ai prieteni – oriunde, chiar si-n bus!

Din capitolul norul de deasupra mea sau why does it always rain on me

Ma duc eu la facultate si zic, eh, ce sa mai stau in Haga peste noapte, ma duc mai bine acasa.. e mai bine, dorm mai mult maine dimineata, ma trezesc relaxata.. boouun! Eram cu niste tocuri imense de 12cm si ies ca o floare din facultate, mai si ploua usor.. o vreme ideala de calatorit, ce sa zic.. Apare Jasper cu o umbrela! Excelent, perfect, eu si cu Lydie eram sub o umbrela. Dupa care, draguti ca de obicei, m-au dus si la gara.. vai ce ideal!

Merge trenul, taca-taca, paca-paca, merge trenul, la Schiphol, la aeroport, acest Otopeni al Olandei, stationeaza in tunel, ca deraiat..

Stau intr-un tren stramb, foarte stramb. Jur ca sunt treaza, lumina radiaza. Sunt in tunel, in jurul meu e noapte (nu va asteptati sa zic c-aud in jurul meu shoapte!). E bezna, o tai cu cutitu, iar noi stam stramb intr-o cutie de tren, cu putin aer, putin-putin, inclinati ca o buburuza pe deget. Da buburuza stie unde se duce. Inspre aer, libertate, spatiu, lumina, afara. Noi nu. Noi nu stim cand pornim, daca ne ducem, unde. Noi habar n-avem daca pornim. Trenul gufai, imprastie aer conditionat, se zbate latent in stare de picaj liber si se tolaneste in tunel ca un melc lipit gresit pe un fir de iarba. Futu-i. Sunt usor autista. Am fobii. Multe. Dar nu spun.

Deci pana la urma, dupa vreo 10minute de tunel, ne taram cu trenu in statie. Zic astia prin statie ca sa vedeti, la liniile 1, 2 si 3 nu mai circula nimic, mutati-va pe 4, 5 si 6. Ne mutam, ce sa facem, dupa alte 10 minute anunta ca stati degeaba, boilor! Nu mai pleaca nici un trend in Schiphol… Arrgghh!! Sau dupa cum spune Mada – smf in trenurile olandeze! Mie nu-mi convine ca Schipholul e la vreo 35 de euro de casa, deci iau bus-ul.. din cauza de aglomeratie (gen 20 de oameni, lol), soferul decide sa nu mai insiste cu biletele, asa ca mergem pe grrratis. Ajung la Museumplein, alerg dupa un tram [de unde si vorba batraneasca dupa femei si dupa tramvaie sa nu alergi niciodata – acum stiu!] si cad k o vk! In fine, dupa asta m-am bucurat ca am cazut, ca alergam dupa tramvaiul nepotrivit, si as fi injurat 15minute daca ajungeam sa-l iau.. pana la urma, 2 tramvaie mai incolo si alte 10 minute prin ploaie si tortura pe tocuri, am ajuns acasa.. oh yey! Joy!

Sa ridice mana cine merge la stilul meu cu transportul in comun, na!