Wanna la interviu

Cat de greu e sa te trezesti dimineatza!! Este groaznic, oribil, tortura curata!! De ce trebuie sa ma trezesc asa devreme?! Ah, nu mai sunt studenta, cand mijeam okii si ziceam trebuie sa ma duc la un curs.. aa, ba nu, mai bine ma duc la urmatorul, asta nu e important, si ma intorceam pe partea cealalta.. dar, eh, hai s-o facem si p-asta!

Ma misc incet, incet de tot, e foarte dimineata devreme, pana nu imi beau espresso-ul nu inteleg nimic din viata.. reusesc sa ma tarasc intre bucatarie si baie, iar mai incolo in costum.. urasc costumele si cine a inventat sacoul!!

Trebuie sa ajung la Delta Recruitment in Portugaal.. da, asta am zis si io – faaci mistooo??!! Ma trimiti in Portugalia?! Cica nu, e o comuna langa Rotterdam.. buoun. Ceea ce eu nu stiam, dupa cum suna si numele, daca nu esti ok, te trimit in Portugalia, acolo este Delta Psychiatrisch Centrum sau la Balaceanca, sau la 9 sau la dusi cu pluta..

Iar eu cum nu stiam unde este adresa cu recrutarea, ma duc la soferul autobuzului sa-l intreb cam la ce statie tre sa cobor. Soferul, amabil, pana sa scot eu vreun cuvant, ma intreaba ca un mediu: “la ce sectie vrei, la Delta?!”. Eu sa pic jos de uimire.. entuziasmata zic “pai nu stiu, ma duc la un interviu” – consternare la sofer, poate ma crezuse normala pana acum, da de acum incolo.. era clar!! Zice “bine, bine, treaba ta unde te duci.. da la ce sectie vrei? Acolo sunt f multe cladiri.. sa stiu unde te las”.. io, ii arat statia, spune “nu exista statia asta, la ce sectie?”.. in persistenta mea, zic, “la recrutare! Acolo vreau sa ajung!!”.... soferul pensativ, mai mult pentru el, ca nu era chip sa se inteleaga cu dereglata de mine, zice: “stiu eu unde sa te las, te las la receptie”. Io zic “perfect, ma descurc eu de-acolo”, la care domnul se uita cu dubiu la mine...

Imi striga sa ma dau jos.. cand, stupoare!! Vad ca sunt intr-adevar la 9, oameni cu priviri pierdute, se agita cu o bala in colt de gura, femeie facand gimnastica crezandu-se wonderwoman, niggaz relaxati se uita la cer cu jointu in mana, gura, mana, si mai multe priviri pierdute, soare si feeling de U-turn. Futu-i, tre sa ies de aici.. da, de fapt, intru.. la receptie, alt dereglat. Ii zic, “eu trebuie sa ajung la adresa asta (i-o arat), zi-mi, te rog cum ajung acolo”. Asta se chioraste in hartie.. zice “Delta Recruitment, strada, numarul.. adresa asta nu exista”... deci am zis ca de data asta chiar ma enervez – cum, frate, nu exista?! Deja ma simteam ca la camera ascunsa.. “uita-te aici, tre sa am interviu cu omu asta, la adresa asta, mi-a trimis mail, cum sa nu existe in curu meu”. Receptionistu nebunatic zice (cu nebunii nu te pui) “ia sa sunam la numaru asta”.. pana sa ma dezmeticesc eu, retardu formase deja numaru, spune « am aici o femeie care insista ca adresa asta exista, cam pe unde vine, mai precis ", omu de la firma de recrutare ii zice si se lamureste pandaliul… "Haaaa !! se bucura el – nu-i la noi!!” – sa mori tu, chiar ar fi fost o problema, daca era la voi!! – “e colea", si-mi arata ca dupa o casa.. langa statia indicata de mine soferului – da ce-aaaveti ma, nene!! Toti sunteti cu capu, pe-aici, e aer de nebunie-n plamanu vostru :P

Nou, leuk!!