Tataie si timpurile

Drumurile noastre toate.. se vor intalni vreodata.. tataieee, nu lasa sa scape tramvaiuuuu!! Ca o sa intarzii la serviciu. De fapt nu intarzii niciodata, ca pot sa incep intre 7 si 10 dimineata... daaar! Daca ratez trenul de la 7jumate, trebuie sa il iau pe ala de la 8. Ce oroare !! in trenul ala sta lumea in picioare !! este aproape ca in metroul de la 9jumate (deci nu ala de la 8jumate) dinspre IMGB spre Pipera..

Deci incerc sa ma misc mai repede pe tocurile mele, sa ma grabesc, da tot dimineatza e, ritmul meu e lent, e lent. Noroc cu un tataie care e punctual in fiecare dimineatza. Il si vad: intors inspre directia de unde vine tramvaiul si cu ochii pe mine, daca ajung la timp. Ma vede de departe, ca ma apropii de intersectia unde are statie tramvaiul. Dar cum ar veni eu vin dintr-o parte, iar tramvaiul din partea opusa, pe unghi de 90 de grade, implicit nu am cum sa vad daca vine sau nu. Tataie imi face semne disperate a “vine, vine, hai, femeie, misca-te!”. Eu incep sa alerg!

Biineee, tataie!! Iar am ajuns cu sufletul in gat in tramvai, dupa ce mi-a facut semne. Ba chiar deunazi s-a postat tatatie pe scara vreun minut, ca aveam niste tocuri dificile si cu fugitu nu tzinea cum trebuie. La astia daca sta cineva pe scara, vatmanul nu inchide usile, btw. Deci noroc cu tataie!!

Azi am ajuns la timp. Ce-mi zice tataie – “mooi op tijd, he?!” un fel de na, ca ai ajuns si tu la timp, parca e alta viatza! Tataaieeee, n-ai trait tu in Romania, sa vezi ca timpul e relativ si tramvaiu nu vine cand scrie pe program, vine cand i se ridica la shofer sau cand e traficul favorabil. Si sa dea dracu daca ninge, ca acolo imbatranesti!

Ei bine, am invatat ca in Olanda timpul este fix.