Si George* nu mai vine... [tm]

A fost o data ca-n povesti,
A fost ca niciodata,
Ca daca nu s-ar povesti,
N-a fost chiar niciodata..

A, nu, cut! Reluam:

A fost o data ca-n povesti,
A fost ca niciodata,
Din rude econo-ingineresti,
O prea-qututza fata,

Si era una la parinti
Si mandra-n toate cele,
Cum e – yeah, right!.. intre sfinti
Si poluarea-n Bucale.

Nuuu, ma, nu era asa!! Inca o data:

De-atatea nopti aud plouind
Aud materia plangand
Sunt singura – ma duce-un gand
Spre soare si Ibiza

Frate, va bateti joc!! Nu-i asta, din nou:

In Haga ape repezi curg
Si-un vant iti bate-n freza
Castanii-n umedu amurg
Te baga in asceza.
Coafura kinky de-ndraznesti
Sa-ti pregatesti pe seara,
Aicia, mama, tu gresesti,
Ca clima ti-o omoara!!

Te duci la interviu, vorbesti,
Zambind din vremen-n vreme,
N-ai fatza de acordeonisti,
Da nici n-o sa te cheme.
Indraznesti abia din cand-in cand
Prin colturi de odaie
Sa crezi asa, doar aberand,
Ca n-ai facut o laie.

Da iata ca unii iti dau
De lucru pentru tine
Si chiar permisu-l acordau
Da George* nu mai vine..
Un basm cu postasi si cu zmei
Incepe-acum o fata,
Iar taci, si-asculti povestea ei,
C-o vena prea umflata..

Tigara ta se rupe des,
Caci ganduri te framanta,
Spui soapte fara inteles
Si ochii tai stau tinta.
Scapi berea jos, nimic nu zici,
Cand Heine se rasfira,
Te uiti la ea si n-o ridici,
Iar lumea tot se mira..

Dar n-a fost el! Sa-l vad venind,
As mai trai o viata..
E dus, si voi mai bea dorind
Sa-l vad o data-n fatza.
Asa vrea poate doar postasu*,
Sa ma chinuie-n noapte,
Nu mai imi este el tovarashu
Cu 2sonerii plus shoapte.

*=*
Morala: postashu suna intotdeauna de 2 ori la usa, da doar cand e vecinu acasa.
Iar tot ce astepti la posta vine prea tarziu, cand oricum singura bucurie e ca ai injurat cu anticipare, ca oricum te enerveaza mult prea tare... (in cazu asta, era permisul de munca).

Episodul Porumbei

Va place Hitchcock?! Si mie, da nu la mine in casa!!

Ma trezesc intr-o dimineata, zgomote dubioase in sufragerie.. ma uit pe jos.. urme scatofolice de pasari.. prin bucatarie, pe hol, pene… AAAAAAAA!! M-au invadat pasarile !! Porumbeii care de obicei stau pe balcon, vazand usa de la balcon deschisa, le-a venit un chef nebun de aventura.. Ce si-au zis ei in capetele lor proaste ?! hai sa vedem cum e sa stai ca omu’ pe canapea! Ce, curu nostru doar pe balcon are loc, hai sa vedem cum e-n penthouse!!

Porumbeeeiilooor!! La dracu!! Acum chiar m-ati enervat!! Iesiti afara!!
Iar ei disperati cautau geamul, dar geamul era inchis.. acuma a fost ca-n Birds, fuckin' freaky!! Au inceput sa se dea cu capul de geam, crezand ca pot iesi pe acolo.. si viteza, zbor, zbaaang!! Durere de cap, ameteala, o noua incercare.. zbaang!! Ratare din nou.. horror, frate!! Am zis ca mor de mila si nervi si scarba si groaza aaarrrr!!

Pana la urma am reusit sa deschid un geam si sa alung porumbita (in alb) cu un ziar!! Porumbita revela, a zbughit-o cat colo pe acoperisul de vis-a-vis. Porumbelul, cand a vazut-o scapata, wuuuu!! Viteza de la distanta din camera cealalta – kabooom!! In geamu de la sufragerie.. boing boing boig! Pana la geamul deschis, mare ameteala si zzbbbaaarr!! Si el pe acoperisul de langa..

Da cee-aaam, ma, nene?! Sunt in Amintiri din copilarie si ma distrez cu pupezele-n pod?! Porumbeilor, daca va mai prind, friptura va fac!! Pe voi si pe neamurile voastre!! Mi-ati stricat toata dimineata, imputitilor!! V-ati trezit sa turnati filme la mine in casa, s-o ardeti chill pe sofa c-un joint si-un Heine, blestem!!

Morala: Daca nu-ti place Birds, nu lasa usa deschisa la balcon, ca te trezesti cu niste porumbei junkie prin casa!!

Mirosul din tramvai

Tramvaiul are diverse mirosuri. Am observat. Daca stai in fata, miroase a curat si batran. A mic-dejun si liniste. Daca te tii de bara, unde sunt spatii mai mari, sigur miroase a caine si bagaj. La mijloc, daca bate vantul, daca se face curent de la geamuri deschise, miroase a parfum. Sunt diverse parfumuri care se combina si se imbina, iar vantul e un pic uscat si un pic umed. E feeling de gradina inflorita si de parfumerie in Venezia. Cand e soare afara. Iar in spate, in spate e mereu plin de dubiosi. Si ce le place lor cel mai mult sa faca, pe langa sa-si deschida telefoanele si sa asculte manele? Sa-si aprinda un joint si sa se gandeasca la un tramvai mai distractiv si sa o chilluiasca atarnand pe o bancheta sordida.

Cum autoritatile sunt bune, ca pot

Cand te urci in bus, trebuie sa ii dai soferului beletu, sa ti-l composteze. Da uneori aparatele de compostat pierd cerneala si vezi asa, ca un fel de dara cum ca a fost stampilat deja. Atunci ii zambesti soferului de autobuz, iar el zice.. n-am vazut ca e compostat, si-ti pune peste compostarea, complice. Pentru ca poate.

Iar mami trebuia sa plece. O conduc la Schiphol. Ajungem la gara. O intreb – ai bilet? Ea imi zice, da, normal. Buuuun. Imi iau bilet pentru mine, ne asezam in tren. In tren, vine nashu, mom ii zice – biletul e la fiica mea. Io zic – faaci misto?! Prin urmare ii povestesc lu domnu nasu ca tre sa-mi dea amenda, alta solutie n-am.. la care el zice, pai stii ceva, ia coboara tu in Leiden si-ti iei belet, uite, asta pot sa fac pt tine. Din Leiden pana la Schiphol, evidemment, biletul costa mai putin.. dar nashu e dragutz, ca poate.

Anna, rusoaica, mi-a povestit ca la peste 50km peste limita iti iau permisu. Trebuia sa conduca cu 100 la ora, iar prietenul ei mergea cu 170. Deci 20 peste aia 50 de luat permis peste aia 100 regulamentar. Ii opreste politia si ei zic ca da, asta e.. la care politistu zice, pai vrei amenda aia scumpa? La in jur de 40 peste limita, e amenda cea mai scumpa, deci daca nu ai bani, mai bine ii lasi sa-ti ia permisul.. numai ca e prea complicat.. deci iei zic, da, amenda mare, multumim!! Pentru ca se poate.

I’m HOME!!!!

Cand stii ca esti acasa?!

Eu stiu ca sunt acasa cand:

1. am fost plecata undeva (departe) si tot ce vreau e sa fac un dush si sa merg in patul meu sa dorm
2. ma trezesc in patul meu (in weekend) si stiu ca e tarziu, da pot sa ma intorc pe partea cealalta si sa dooorm (vs. adunat hainele si plecat..)
3. nu-mi gasesc bluza care trebuie si scot jumate din haine afara, ca eu trebuie sa ma imbrac frumos cu bluza aia
4. fac dezastru si in bucatarie cand gatesc, ca stiu ca tot eu o sa curat pe urma
5. dupa ce vin de la jogging pot sa imi zvarl adidasii mirositori prin casa si sa ma intind pe jos, ca-mi dau duhul
6. ma pun in fiecare dimineata pe cantar si cel mai adesea exclam – la dracu, iar m-am ingrasat!
7. pot sa stau intr-o camera in care nu am facut curat de 2 saptamani si sa zambesc in acelasi timp
8. fardurile si bijuteriile stau unele peste altele si printre si pe langa, dar tot timpul stiu exact unde e ce
9. vin de la facultate, sunt obosita si ma trantesc pe canapeaua moale
10. beau Heineken si ma uit la Jensen
11. lekker fumez si cea mai proasta emisiune este amuzanta
12. orice biciclist poate sa ma omoare, daca nu sunt atenta
13. mananc cascaval sau branza zilnic
14. zambesc la toata lumea si necunoscuti ma saluta pe strada prietenos – haaloooouuu
15. pe o raza de 500m sunt singura care si-a asortat geanta cu pantofii
16. pe o raza de 2km sunt singura roscata (aramie)
17. totul in jurul meu e lekker si gezellig
18. oricine in jurul meu poate sa vorbeasca in engleza
19. observ ca nu am perdele decat in camera mea, soarele bate fix in tv, ma uit la tv printre razele de soare si in rest nu e indicat sa merg dezbracata prin casa
20. as vrea sa inchid usa la bucatarie, dar nu exista nici una
21. totul e portocaliu in jurul tau cand e un meci de fotbal
22. in cluburi toata lumea face chat
23. se sta la terasa si cand sunt 12 grade si un strop de soare
24. soarele apune la 11 noaptea si pot sa vad apusul in mare
25. merg sa mananc peste proaspat sau patat in picioare cu o scobitoare si e lekker
26. beau espresso dimineata si ma trezesc bine
27. am mai multi prieteni pe messenger decat in viata reala, dar putem vorbi la telefon pe grratis pe msn
28. e greu sa gasesti boyfriend care sa nu aiba ochi albastri
29. stiu exact ce mobila si design au toti vecinii si necunoscutii in casa, pentru ca pot sa vad oricand in casa lor prin geamurile generoase si perdele date la o parte
30. sunt fericita ca sunt acasa.

Auto, Scheiße, Wurscht, Bahnhof – Germania

Prietena mea Ioana se marita. Poate o stiti, am crescut impreuna in generala,

ne-am distrat la multe petreceri craazzyy in liceu, iar din facultate deja s-a mutat in Germania si cam de atunci distractia s-a mutat mai mult pe net, desi cu ocazia revenirilor ei prin Ro, ne mai intretineam cu glume proaste (noi doua facem acelasi stil de glume proaste care ne distreaza la maxim!!), idei de afaceri (totul a pornit de la formula lui Fischer) si alte elucubratii si barfe. Intotdeauna extrem de distractiv cu Ioana!!Dar cum unii isi gasesc perechea, iata ca se numeste Jens, este tipic neamt blond, ochi albastri, dar si el cu acelasi umor. Intre timp, au si bebe pe vine, implicit nunta trebuia sa se arate. Au facut “civila” si dupa, normal, party!!

Eu m-am bucurat tare ca am fost invitata, asadar abia am asteptat sa ajung la marele eveniment!!
Acum incepe povestea! Cum ajunge Oana in Frankfurt, caci acolo se intampla distractia.

Pai cu trenul.. merg la gara, sa mi se faca rau, 180 de eur pe un nenorocit de bilet pana in Germania.. pff! Sunt waaay too zgarcita – pardon, olandeza, excuse my French - ca sa platesc asta.. hai sa ma duc la Eurolines. Istoria mea cu Eurolines-ul, Touring-ul si alte autocare este ca am jurat ca nu ma merg cu ele pana cand am fost in Bruxelles. Piutje si trupa au zis ca e mai ieftin, deci hai sa mergem. Si a fost f ok. De ce n-ar fi ok si asa.. mai ales ca a fost 60 eur, o nimica toata.

Totul trebuie sa se intample vineri, petrecerea incepe la 8 seara, iar eu ma intorc cu busul sambata la ora 10 dimineata, ca mami e tot in Olanda, so ar trebui sa o onorez cu prezenta. Asta e planul..
Cu o zi in urma sau asa, Fane moare de ras, cand ma uit, o comedianta olandeza are texte de nemtoaica.. mai precis repeta Auto, Scheisse, Wurscht, Bahnhof si tot asa.. ce mai spune

u neamt, ce zici cand ajungi in Germania, deci ce-o sa zic si eu, hai sa exersam - Auto, Scheisse, Wurscht, Bahnhof... noi ne lesinam de ras prin casa pe faza asta.. mai incolo m-am gandit ca am fost doomed.

Capitolul 1. Auto (Bus)
12.15 – plec de acasa, fug dupa tramvai, una bucata tramvai prins, este bine, imi iau o oja de pe drum, uitasem sa-mi fac unghiile

12.45 - Deci cu o geanta mare si tipica, ajung la Eurolines

1.15p.m. – Eurolines bus vine, dupa cum a fost programat, ma urc si plecam, in spatele meu un roman care vorbeste non-stop la telefon, imi pun ipodu in urechi si ma prefac ca nu-l aud

2.00 – Ajungem in Amsterdam, imbarcam oameni

3.00 - Ajungem in Utrecht, imbarcam

oameni
4.00 – suntem tot in Olanda.. ma gandesc ca poate am gresit busul, poate asta e turul Olandei in 5 ore, paradoxal totusi, ca de la un capat la celalalt faci numa 3ore

4.30 – un dubios de negru se asaza langa mine, se baga in seama cu mine, se uita in revista mea si comenteaza, ce tzaran! Ma gandesc ca nici nu sunt in Germania si ca dubiosu are bucurii la mine, ia sa ma bag in seama cu romanu

5.00 – dupa ultimul telefon al romanului, ma bag in seama cu el, ma mut langa el, e mult mai bine, asta e din Cluj, deci n-are tupeu la miscari..

5.30 – romanu imi povesteste cum traieste el intre Scheveningen si Cluj, ce parfumuri si Rolexuri a mai vandut, cum primeste el tot felul de camasi si costume de superfirma cadou,

Fane zice k de ce nu ma prind care e ciorditor si care nu
6.00 – cred ca am ajuns prin Germania

7.00 – da, e intr-adevar Germania

8.00 – petrecerea cel mai probabil a inceput, io-s pe la Koeln sau ceva

9.00 – facem o pauza, ma duc la o toaleta sa-mi fac unghiile si sa-mi schimb bluza, si pe urma ma machiez in bus

10.00 – romanu isi doreste sa ma mai vada, nu o sa se mai intample, da nu stii niciodata

10.30 – ajung in Frankfurt, mare bucurie dupa ore si ore de bus, cine m-a pus sa-l iau, nu era mai bine cu trenu?!

11.00 – ajung la venue, e f dragutz, lumea primitoare, prajituri din Ro facute de mama Ioanei, Becks si cocktailuri si nemtii statici pe canapele

12.00 - Lumea incepe sa se mai destinda, se da startul la dans, nimeni nu danseaza.

1.00a.m. – Nemtii incep sa plece – da ce-aveti ma nene?! E vineri, sunt obositi de la job, c’est ca!

1.30 – Ioana se urca pe canapea si incepe sa danseze, toata lumea in stare, o urmeaza la dans. Mai mult de jumate e ok. Muzica suna bine.

2.30 – Incepe sesiunea de karaoke, este distractiv, cant pana si eu... no comment.

3.30 – se termina petrecerea.

Capitolul 2. Scheiße!
3.35 – incercand sa merg cu un neamt intr-un alt club, ma pun in spate pe bicicleta lui, tocul imi intra in spitzele de la bicicleta si ricoshaza cat colo. Una bucata toc rupta (toc de 10cm). Scheiße!!* Incercam sa-l reparam, nu merge. Scheiße!3.40 – Una bucata Oana schiopatanda zicand, e ok.. Scheiße!
4.00 – unul dintre baruri e supraplin, cu coada de 45min, pai dupa 45 min oricum se termina totul.. Scheiße!
4.15 – nu stiam, dar politistii nemti nu te lasa sa mergi cu bicicleta prin centru pe zona pietonala. Scheiße! Trebuie sa merg/schiopat - Scheiße!
4.30 – un fel de club “in pat” in Buchi e inchis.. Scheiße!
4.40 – Frankfurt noaptea imi aduce aminte de “night on Earth”, foarte frumos; neamtul ma aduce la hotel, ma duc sa ma culc. Scheiße!

Capitolul 3. Wurscht
7.30 – urasc sa ma trezesc dimineata, as face bine sa plec. Ar fi dragut sa vad si orasul, dar ce sa vad din ditamai orasul, cand eu la 10.25 tre sa fiu la bus..
8.30 – mic-dejunez la hotel, totul arata f bine, hai sa incerc si un Wurscht :)
8.45 – sunt din nou schiopatanda, plec de la hotel si taximetristul ma lasa direct la shopping area
9.15 – inca mai astept niste magazine dragutze sa se deschida, intre timp, ma relaxez, fac doua poze si ma bucur de oras dimineata
9.30 – dau iama in Kaufhof, eu si cu o turma de turisti, ma infig direct in raionul de pantofi, unde o doamna dragutza ma ajuta, este romanca – funny ;)
9.50 – Plec fericita cu pantofi

Capitolul 4. Bahnhof

10.15 – ajung la statia de Eurolines, astept busul
11.00 – busul nu vine, trebuia sa fie la 10.25, ma gandesc ca intarzie
11.15 – vad o cursa de Romania, ma duc sa-l intreb pe sofer daca stie ceva, evident, nu stie, da ma trimite la agentie Eurolines, dupa colt
11.20 – nenea de la agentie imi spune ca Eurolines a plecat la 10.14 si e doar o cursa pe zi (vezi capitolul de mai sus)
11.35 – ma duc la gara Frankfurt sa iau trenul, am 2 variante, una mai ieftina care pleaca in 10min si una mai scumpa mai tarziu; incerc sa platesc cu cardul, din 3 nu-mi merge nici unul, trebuie sa scot bani, ii zic lui neamtu ca vreau sa vin direct la ghiseu, imi spune ca nu se poate, tre sa stau la coada din nou, ii spun ca pierd trenul pe care tocmai mi l-a indicat daca nu, el insista sa stau la coada – sigur i-a murit ma-sa pana acum!
11.45 – stau din nou la coada, acum cu bani si la alta – o duduie amabila imi gaseste conexiune mai proasta, da mai ieftina, numa 70eur, goed zo! In your face, neamtule (imi aduc aminte si iar il injur)
12.45 – pleaca trenul din Frankfurt, dupa juma de ora sau asa de mers cu el, tre sa schimb in Mainz, am 2 minute intre trenuri, iar trenul are 3 minute intarziere
1.20p.m. – din fericire, si trenul 2 are intarziere, il prind
3.30 – ajung in Duesseldorf, mare noroc pe capu meu ca stiu germana, se schimbasera liniile. Alerg disperata la nu-stiu-cate linii mai incolo, rasuflu usurata si trenul pleaca
5.00 – si in sfarsit schimb trenul in Venlo, cel putin sunt la mine acasa, ce bine e sa auzi olandeza, ce prietenosi sunt oamenii
6.00 – are loc un incendiu in tren si din nou tre sa schimb trenul. Eindhoven, merg de la o linie la alta, iar ma bucur, stiu ca mai e putin si sunt acasa
7.35 – dupa o revista citita din scoarta in scoarta, plus numele fotografului si editorului, un ipod fara urma de baterie si fara credit pe telefon, ajung in Haga – joepie!!
8.00 – ce bine e acasa!!!!

Vizita cu flori

Este mare bucurie la noi in casa si ne chinuim sa mai adunam din lucruri si sa maturam totul sub presh, macar pentru o zi – vine mom in vizita.. da, oricum o sa faca ea curat asa cum trebuie sa fie intr-o casa primitoare, cu arome de mancaruri romanesti si cum ii sta bine oricarei sarmale, in cratita.

Dar nu ne putem opri din partyuit si tot iesim inainte in locurile mult-prea-cunoscute sa celebram angajarea.. Haga asta e deja prea mica sau mai trebuie descoperita. Ok, mai trebuie descoperita.. altfel deja cunosc jumate din dubiosii din oras hehe. Deci bem, petrecem, ne simtim bine si prin urmare ajungem acasa pe la 4, devreme.. Fane si eu - tot ne indemnam unul pe altul – du-te tu, nu, te duci tu, nu, tu la Schiphol.. caci mom ajunge pe la 7-8.. teroare cu terzitul de dimineata.. mai ales dupa o nopate de cantat si dantuit, ole!

In fine, ne desteptam si ne zambarim si fericim ca a venit mami, zici ca-i Mos Craciun sau iepurasul de Pasti intarziat.. well, dupa cum stim ca toti oamenii care ajung aici cu KLM-ul, ajung doar cu 2 valize si isi lasa 3 sferturi din viata in tara lor de bashtina, iata ca asa venisem si eu.. Acum am mai adunat din lucruri.. tot nu e la fel, dar cel putin shifonierul e 70% reconstituit.. drama feminina e aproape pe sfarsite..

Dar de abia ce a venit si casa e mai casa, masa e mai masa si camasile mele sunt din nou calcate.. asa o fi si in Paradis? :) iar daca tot inteleg mai mult din lumea asta, hai sa vedem cum e sa fii si inconjurat de flori din toate directiile. Cum e sa fie extrem de frumos in jurul tau si sa-ti vina sa zburzi printre lalelele colorate.

Cei care ma stiu de peste 5ani sau asa, stiu ca daca primesc flori ma bucur foarte tare, dar pe urma raman blocata cu gandul la – na, si acum, cum ingrijesc eu floarea asta?! Si cel mai probabil ca au vazut flori ofilindu-se la mine in camera sau poate chiar le-au schimbat apa intr-o zi.. Eu nu urasc florile, nuuu!! Imi plac foarte tare, mai ales alea care miros.. da care-i faza cu avutul grija de ele?! Ce? Ele nu pot sa-si toarne apa singure? Sa se curete etc.. pai, frate, atunci mai astept minunile stiintei si pana atunci ma bucur sa primesc flori o data pe an de ziua mea.. intr-o zi cand florile o sa fie pe automat, o sa-mi umlu casa cu flori, promit!

Dar de uitat imi place.. deci o pornim inspre Keukenhof. In fiecare an au expozitie vreo 2luni, cat stau neofilite si in plina forma florile.. cand zic flori si sunt in Olanda, la ce va ganditi?! Daaa.. lalele lalele. Era superb, lalele pitice, lalele uriase, lalele crete, lalele grase si pufoase, lalele tandre si suple, lalele dragutze, lalele albe, negre si rosu si tatuate cu alte culori. Dar si orhidee sau alte floricici printre. Locatia este si plina de sculpturi in aer liber – cel mai mare parc in sensul asta si truely extrem de frumos. Toata lumea a fost mega incantata si am facut jdezeci de poze u u.

Gata, am job!!

Well, well, incredibil dar adevarat!! My housewife days are over!!

O vineri intreaga am cantat Rooobbert – de fericire hehe. Robbert mai precis e baiatul de la firma de recrutare care mi-a facut rost de contract. A fost foarte simplu si usor. Nu ca pana acum de ma chinuiam sa impresionez lumea, si chiar o faceam si ma sunau peste o saptamana, (daca faceau si asta) si imi spuneau – vaai, ce candidat bun esti tu, da din pacate, noi nu facem permise de munca.. da ce curu meu faceti?!

Ideea e ca daca esti roman (sau bulgar), esti in UE si te mandresti. Da daca e vorba sa muncesti, poti doar pentru joburile pe care nu vor sa le faca ei, atunci nu-i problema, imediat sar cu permisu!! Dar daca nu, tre sa te te zbati intr-o febra de interviuri in olandeza si in alte limbi, ca poti de toate.. da, na, de ce s-ar complica oricine?! Ce aia de la HR n-au familie si copiii sa se duca devreme acasa?! De ce sa te agiti pentru un roman destept, cand poti s-o arzi aiurea la greu si sa iei un olandez prost, ca la ala nu-i trebuie nimic..

Asadar, dupa mult bitterness, agonie si extaz, injuraturi si lacrimi, nervi si oboseala, ca sa nu punem la socoteala deprimarea de taiat venele pe care le-am suportat o perioada, acuma ma tzopai de fericire prin casa. Ca daca vor, te iau, si asteapta si pana ti se face permisul si alte d-astea.

Interviul a fost in Amsterdam, unde voi si lucra de altfel, cu Luc, fostul manager care indeplinea rolul pe care o sa-l am eu. Un fel de BPA la HP, pentru cine e in tema.. pentru cine nu, rapoarte financiare si dezvoltare de rapoarte pe aceeasi tema, da mai bine platita aici ;) Totul a fost lejer, de parca deja ne cunosteam si vorbeam de ce naspa sunt astia de la IT cand le ceri sa-ti faca ceva si daca ati facut aia sau aia la raportare. Nenea s-a bucurat ca stiam si olandeza, desi jobu e pentru 24 de tari din Europa la care sa consolidez rapoartele etc.. gata, asta e toata faza serioasa din blog!!

Ideea principala e ca nu mai le injur neamurile ca nu ma iau ca-s romanca si nici tara mea de bashtine, ca nu-s nici macar cat o poloneza la comparatie.. in schimb, sunt scapata de griji.. cel putin pe 4 luni, ca atat e programat jobu, pe urma.. mai vedem ;)

Koninginnenacht

Dupa interviul la nebuni, si al 2lea interviu in Amsterdam, cautat tricou portocaliu si alte chestii.. ajung terminata in Haga. Arunc costumu cat colo, zbor pantofii pe peste pat, ma trantesc in pat si zac cu picioarele in sus.. ce bine e sa te relaxezi.. “Plecam si noi azi”, gen “ne miscam si noi mai cu talent?!” ma intreaba Fane.. care imi prezisese ca o sa fiu varza de la interviuri..

Dar de ce trebuia sa fiu in forma? Este Koninginnenacht in Haga.
In primul rand, Koninginnedag, adica ziua reginei, este ziua lor nationala. Nu este Queen’s day, adica ziua in care toti gay-ii sarbatoresc pe strada, aia este in august btw. Este ziua de nastere a printesei Juliana. Beatrix, regina de acum, desi nascuta pe 31 ianuarie, a pastrat ziua nationala pe 30 aprilie, in semn de respect pentru mama regina. Ca sa nu mai punem la socoteala ca e vremea buna si prilejul de party cu atat mai mare.

Lasand la o parte istoria, e ziua in care tot olandezu se imbraca in portocaliu (de aici nevoia de portotricou), ies pe strazi, merg la party-uri, urla, beau muuulta bere, fac mult gunoi, zgomot si agitatie si se bucura ca niciodata.. in Haga se sarbatoreste Koninginnenacht, adica noaptea reginei, cu scene in 7 locatii si petreceri pe strada, dar si in baruri si cluburi, si tot ce am enumerat mai devreme. Iar marea petrecere de Koninginnedag e in Amsterdam, unde este tot ce am enumerat, plus multi oameni pe barci si petreceri pe barci mai mari plus un mare concert la Museumplein (acolo am petrecut anu trecut.. cine cunoaste, stie :) ).

Anu asta am zis ca daca tot suntem in Haga, hai sa ne rupem in figuri de Koninginnenacht. Si asa a fost!! Am inceput cu o scena, alta, colo Chemical Bro, adica dj’i cu muzica electro gen, dincolo jazz, la cealalta scena shlagare olandeze.. noi bineinteles ca ne-am intepenit intr-un semn cat mine de mare “Cocktails”.. si pe urma la niste concerte in Grote Markt. Am ascultat L4, niste de-abia infiintati hip-hp-eri cu ceva jazz si ska pe la mijloc si cu atitudine peste tot. Tot niggazii fac showul. Pe urma am vorbit cu Bruno. Un portughez care incearca sa mearga la Sziget la festival cu foarte putini bani, sa doarma sub ceru liber si sa sara gardu, ca nici n-are bani de bilet. Si-a dorit toata viata o aventura de-asta.. cel mai probabil e ca a asteptat sa-si cheltuiasca toti banii si pe urma sa se duca.. dupa cum zice Mada, un aurolac.. da daca stiti pe cineva la Sziget sa-l ia in cort sa-l adaposteasca, sa ma anuntati sa-i fac cunostinta cu primitoshenia si bucuria romaneasca ;) .

Dupa ce ne-am saltat si topait pe acolo, am ajuns s-o vad si pe-asta – nu mai lasau oameni sa intre in diverse baruri si cluburi, cozi la intrare ca in Londra... da ce-aaaveti ma, nene?! De unde v-ati inmultit atataia in Haga?! Ca sa nu mai vorbim ca erau cozile la buda de cel putin 15 minute, de-ti venea sa faci in punga de vreo 3 ori pana ajungeai in fata.. noroc ca fetele astea sunt prietenoase si de cate ori stateam la coada, imi mai spuneam povestea vietii cu cate o olandeza...
M-am tare bucurat ca a aparut si Lydie cu inca vreo 3 oameni, ne-am mai plimbat prin alte baruri olandeze suprapline si am baut si mai multa bere, supermulta lume, cunoscuti si dantuiala.. de prisos sa mai spun ca m-am trezit pe la 3-4, deci nici un chip de Koninginnedag, plus ca era vreme naspa (smoesje) haha.

Wanna la interviu

Cat de greu e sa te trezesti dimineatza!! Este groaznic, oribil, tortura curata!! De ce trebuie sa ma trezesc asa devreme?! Ah, nu mai sunt studenta, cand mijeam okii si ziceam trebuie sa ma duc la un curs.. aa, ba nu, mai bine ma duc la urmatorul, asta nu e important, si ma intorceam pe partea cealalta.. dar, eh, hai s-o facem si p-asta!

Ma misc incet, incet de tot, e foarte dimineata devreme, pana nu imi beau espresso-ul nu inteleg nimic din viata.. reusesc sa ma tarasc intre bucatarie si baie, iar mai incolo in costum.. urasc costumele si cine a inventat sacoul!!

Trebuie sa ajung la Delta Recruitment in Portugaal.. da, asta am zis si io – faaci mistooo??!! Ma trimiti in Portugalia?! Cica nu, e o comuna langa Rotterdam.. buoun. Ceea ce eu nu stiam, dupa cum suna si numele, daca nu esti ok, te trimit in Portugalia, acolo este Delta Psychiatrisch Centrum sau la Balaceanca, sau la 9 sau la dusi cu pluta..

Iar eu cum nu stiam unde este adresa cu recrutarea, ma duc la soferul autobuzului sa-l intreb cam la ce statie tre sa cobor. Soferul, amabil, pana sa scot eu vreun cuvant, ma intreaba ca un mediu: “la ce sectie vrei, la Delta?!”. Eu sa pic jos de uimire.. entuziasmata zic “pai nu stiu, ma duc la un interviu” – consternare la sofer, poate ma crezuse normala pana acum, da de acum incolo.. era clar!! Zice “bine, bine, treaba ta unde te duci.. da la ce sectie vrei? Acolo sunt f multe cladiri.. sa stiu unde te las”.. io, ii arat statia, spune “nu exista statia asta, la ce sectie?”.. in persistenta mea, zic, “la recrutare! Acolo vreau sa ajung!!”.... soferul pensativ, mai mult pentru el, ca nu era chip sa se inteleaga cu dereglata de mine, zice: “stiu eu unde sa te las, te las la receptie”. Io zic “perfect, ma descurc eu de-acolo”, la care domnul se uita cu dubiu la mine...

Imi striga sa ma dau jos.. cand, stupoare!! Vad ca sunt intr-adevar la 9, oameni cu priviri pierdute, se agita cu o bala in colt de gura, femeie facand gimnastica crezandu-se wonderwoman, niggaz relaxati se uita la cer cu jointu in mana, gura, mana, si mai multe priviri pierdute, soare si feeling de U-turn. Futu-i, tre sa ies de aici.. da, de fapt, intru.. la receptie, alt dereglat. Ii zic, “eu trebuie sa ajung la adresa asta (i-o arat), zi-mi, te rog cum ajung acolo”. Asta se chioraste in hartie.. zice “Delta Recruitment, strada, numarul.. adresa asta nu exista”... deci am zis ca de data asta chiar ma enervez – cum, frate, nu exista?! Deja ma simteam ca la camera ascunsa.. “uita-te aici, tre sa am interviu cu omu asta, la adresa asta, mi-a trimis mail, cum sa nu existe in curu meu”. Receptionistu nebunatic zice (cu nebunii nu te pui) “ia sa sunam la numaru asta”.. pana sa ma dezmeticesc eu, retardu formase deja numaru, spune « am aici o femeie care insista ca adresa asta exista, cam pe unde vine, mai precis ", omu de la firma de recrutare ii zice si se lamureste pandaliul… "Haaaa !! se bucura el – nu-i la noi!!” – sa mori tu, chiar ar fi fost o problema, daca era la voi!! – “e colea", si-mi arata ca dupa o casa.. langa statia indicata de mine soferului – da ce-aaaveti ma, nene!! Toti sunteti cu capu, pe-aici, e aer de nebunie-n plamanu vostru :P

Nou, leuk!!

Madurodam si Paste romanesc

Reusim sa ne mobilizam duminica sa mergem sa ne intalnim cu Alberto si Paola. Dupa discutii de convingere cu Fane, in sfarsit o sa meregm la Madurodam – Olanda in miniatura.. degeaba fac olandezii misto de mine ca-s turista, ma voi duce!! Totul pe scara 1/25, implicit te simti ca Gulliver. Este foarte disctrativ.. ma intreb de ce?! Nu stiu, poate ca trebuie sa mergeti si voi.. si poate nu o sa vi se para, da e.. mai ales cand vezi ca au imitat realitatea intr-atat de bine, incat sa puna si un omulet care se pisa langa un canal.. cam cat de real poate fi?!

Deci bucurie mare in Madurodam, parca esti din nou copil, dar nu e chiar asa :)
Dar totodata este si Pastele la ortodocsi. Bucurie pentru noi, Fane si eu, iar prin empatie se intinde si catre ceilalti.. drept pentru care, am hotarat sa mergem la resto romanesc, sa ne simtim ca acasa. Culmea e ca ne-am simtit fix ca acasa.. ca intr-o crasma de la munte, un resto cu lemn pe pereti, tatal nostru si tablouri cu castelul de la Bran. Toti ospatarii romani, pe noi ne-a servit Oana, iar bucatareasa, cea care face mancare pentru diplomati, doamna Elena :)

Sa nu mai punem la socoteala ca toti din jurul nostru erau romani, inclusiv Mitea fotbalistul. Si da-i cu oua roshii, drob, ciorba de miel, mici, friptura de miel, pasca si cozonac.. foarte firesc, de altfel. Plus vin rosu de-al nostru.. pai ce ne trebuie mai mult? Aa, niste telefoane acasa sau in alte tari si vorbit cu frate cu Mada, sa se simta mai ca de Pasti, daca nici vopsea nu a prins.. nici noi. Ca aici aveau oua deja vopsite si se expirau pana la Pastele nostru.. data viitoare poate le pun si ei mai apropiate sarbatorile astea la fel, sa manance si gura noastra ce ramane de la Pastele lor.. in fine, este bine. Normal ca ajungem prin Boterwaag si alt club dubios de full pentru o duminica.. asa ca decidem sa ne culcam si sa nu ne mai calcam pe picioare cu toti ingramaditii in acelasi loc.

Iar ies si in toate filmele olandeze e musai sex

In curand nu o sa ma mai suport.. in fiecare vineri e tur de onoare – hai sa mergem in September, un bar inghesuit in Grote Markt, in centru. Dupa ce te-ai frecat de maneca si solduri cu toti olandezii si turistii nemti, trebuie sa te muti si-n Boterwaag. Nu-i problema, poti sa mergi cu aceleasi bauturi, ca patronul e acelasi si e peste drum. Dar daca nu bei si acolo, parca nu te simti bine. In September auzi muzica mult mai bine, e feeling de dantuiala, in Boterwaag e feeling de tacamuri de cantina, cum ar zice Geamy :) Da si asa, ce mai conteaza – au Stella Artois la sticla.

Nu tin minte daca am povestit.. olandezii spala paharele in felul urmator: Pahar jegos – luat pahar jegos in mana – apasat cu piciorul pedala de dat drumu la o tzashnitoare gen de unde bei apa in Cismigiu – bagat pahar jegos la spalat cat apa sa tzashneasca in interiorul paharului – contact apa – pahar – 20 secunde pe ceas – scuturat pahar ca de raie de apa cu clabuci – pus paharul in tava cu apa si scursura de clabuci de o saptamana – servit client cu un pahar curat.

Din acest motiv, berea la sticla este oricand apreciata si parca ai mai mult tupeu in noapte, iti tihneste si parca nu-ti mai sta gandu la salmoneli si indigestii. Este bine!! Revenind la Stella noastra – cica englezii o cer asa: gimme a bitter wife – aia-i Stella ;) Bineinteles ca dupa Boterwaag urmeaza De Paap, barmanu deja ma cunoaste, lumea e prietenoasa... ca de obicei faci chat cu toti necunoascutii, femeile se baga in seama cu tine, de zici ce-i aia: “il vrei tu pe-asta?! Nici eu. Hhahha” si “extraordinar, ce bine dansezi, se uita toti barbatii la tine”.. da parca si tu, bihach!

Iar totul se termina in Pijpelaar(nici nu am link pentru asta, normal), dupa cum mai povesteam, culmea dubioseniei.. ..ba chiar de cate ori ajung acolo e din ce in ce mai plin.. incredibil, frate!! Deci dubiosii se inmultesc, se perpetueaza si se aduna. Da oare ei ce cred despre mine?!

Si a 2a zi esti la fel de obosit ca atunci cand nu mananci nimic, muncesti toata ziua si bei un pic.. da, na.. ai tot weekendu sa te refaci.. chill, lekkereala la greu si vazut un film la Scheveningen.

In filmele olandeze, daca nu se dezbraca cineva in primele 10 minute, e clar ca filmul n-are valoare.. ba inca daca se dezbraca si-i pe degeaba, gen fara sex.. inca olandezii se mai gandesc daca sa stea in sala sau nu haha. Anumiti olandezi, evidemment. Dar si asa, un film serios, Zomerhitte, tot are o femeie goala mai tot filmul si da! Nu o sa ghiciti, sex. Nerecomandat sa mergeti cu parintii la cinema.

Kijken, kijken, niets kopen

In aceasta serie de discutat despre natia olandeza, am invatat cum se fac cumparaturile la ei. Din motive de parcimonie, ca sa nu zicem de cheapenie, se adopta metoda: kijken, kijken, niets kopen. Deci te uiti, te chiombesti, da nu scoti bani din buzunar. Sau am venit, am vazut, am plecat. Pe ei ii ajuta la selfesteem, la simtitu bine in hainele vechi, la femei neasortate laolalta in acelasi oras si pretutindeni si la - da ce-au, ma, hainele mele?! Da ce pantofii astia nu mai sunt buni?! Ba da, in Olanda.