Sunt tot aici!

Daca nu imi dau seama ca sunt plecata, insemna ca sunt tot aici? Mi-am zis eu.. da ce e aici? Beah.. tot aia.. o data mi se parea ca revin la baza in Bucale de fiecare data cand ateriza avionul. Daca era pe Otopeni mi se parea ca sunt cineva.. ma intampina un vames grasunel si voios care zicea “bine ati revenit!” si imi zambea cu gandu la un caltabos sau ceva.. io ma fericeam de zile mari si tati imi cara bagajul in timp ce se certa cu mami in drum spre masina si ne lasa afara pana platea el parcarea.. ei da, simteam si io ceva cand ma intorceam si era mancare calda de la mami.

Da parca tot acasa era si cand reveneam in gara noastra mica, pe Baneasa. Si te zdruncina avionu a pista nou renovata, iar autobuzul 131 de la generala te ducea 100m mai incolo la intrare, unde radeam cu Corina si Andrei de ce traseu de oi si vite au facut aia pana la pasapoarte.. Control pasapoarte. 2 ghisee respectabile upgradate de la stagiul de coschiorabeta de paznic de zi prin suprematia camerelor moderne si un palmier fals intre ele. Ca sa se vada, domle, ca si noi avem aeropoarte!! Si mai ales.. sa se simta. Cand se prelinge transpiratia pe tine, sa stii ca te inghesui cu alte 200 de oameni pe un perimetru de 7m patrati. Si mai ales cand manelistu de langa tine se impute, sa se faca cunoscut la toti vecinii lui, sa moara ma-sa daca te mint.

E, da, fitze, acuma dau in gara din Schiphol, in autobuze si taxiuri care vin la rand.. nu se mai tin 3 taximetristi dupa curu meu ca – unde mergeti domnisoara? Va duc io ieftin – 200 de euro. Norocu meu ca nu ma-ncurca la moneda..
Si pana la urma unde sunt? Ca tot romana vorbesc acasa, tot stau cu toata lumea pe mess, tot tigari romanesti fumeaza Fane si tot barfe despre HP aud zambind.. s-a latit cerul, s-a curatit strada, s-au micsorat distantele si s-a dezintoxicat aerul si s-au mai amestecat oamenii cu straini.. da, well, nu vad nici o schimbare.. sunt tot aici!!