Zmeura

Aceasta madlena proustica a copilariei mele.. oriunde ma voi afla, orice varsta voi avea, imi va ramane mereu in minte ca purtandu-ma spre zilele de vara, unde in curtea bunicilor mei, abia puteam astepta sa mai se-mpurpureasca una! O zmeura!! Iar bunica mea imi strangea cateodata cate un borcan plin, cand nu eram acolo.. si-l punea in frigider, iar sucul sangeriu se scurgea pe fundul paharul rece si aparea aburind dupa o masa copioasa.. ca-ntr-o reclama: profundul intens papilo-gustativo-revelatorul gust al zmeurei! Pana si cuvantul asta zmeura, cu alura lui de zmeu fructos.. pai ati mai auzit voi fruct cu un animal basmo-mitologic in antet? Ce, avem vreun fruct balaurara si nu stiam io? Sau opusul, printzesara.. Pe mine zmeura ma face sa salivez mai mult decat lamaia.. a copilarie.