Reusim sa ne mobilizam duminica sa mergem sa ne intalnim cu Alberto si Paola. Dupa discutii de convingere cu Fane, in sfarsit o sa meregm la Madurodam – Olanda in miniatura.. degeaba fac olandezii misto de mine ca-s turista, ma voi duce!! Totul pe scara 1/25, implicit te simti ca Gulliver. Este foarte disctrativ.. ma intreb de ce?! Nu stiu, poate ca trebuie sa mergeti si voi.. si poate nu o sa vi se para, da e.. mai ales cand vezi ca au imitat realitatea intr-atat de bine, incat sa puna si un omulet care se pisa langa un canal.. cam cat de real poate fi?!
Deci bucurie mare in Madurodam, parca esti din nou copil, dar nu e chiar asa :)
Dar totodata este si Pastele la ortodocsi. Bucurie pentru noi, Fane si eu, iar prin empatie se intinde si catre ceilalti.. drept pentru care, am hotarat sa mergem la resto romanesc, sa ne simtim ca acasa. Culmea e ca ne-am simtit fix ca acasa.. ca intr-o crasma de la munte, un resto cu lemn pe pereti, tatal nostru si tablouri cu castelul de la Bran. Toti ospatarii romani, pe noi ne-a servit Oana, iar bucatareasa, cea care face mancare pentru diplomati, doamna Elena :)
Sa nu mai punem la socoteala ca toti din jurul nostru erau romani, inclusiv Mitea fotbalistul. Si da-i cu oua roshii, drob, ciorba de miel, mici, friptura de miel, pasca si cozonac.. foarte firesc, de altfel. Plus vin rosu de-al nostru.. pai ce ne trebuie mai mult? Aa, niste telefoane acasa sau in alte tari si vorbit cu frate cu Mada, sa se simta mai ca de Pasti, daca nici vopsea nu a prins.. nici noi. Ca aici aveau oua deja vopsite si se expirau pana la Pastele nostru.. data viitoare poate le pun si ei mai apropiate sarbatorile astea la fel, sa manance si gura noastra ce ramane de la Pastele lor.. in fine, este bine. Normal ca ajungem prin Boterwaag si alt club dubios de full pentru o duminica.. asa ca decidem sa ne culcam si sa nu ne mai calcam pe picioare cu toti ingramaditii in acelasi loc.
Deci bucurie mare in Madurodam, parca esti din nou copil, dar nu e chiar asa :)
Dar totodata este si Pastele la ortodocsi. Bucurie pentru noi, Fane si eu, iar prin empatie se intinde si catre ceilalti.. drept pentru care, am hotarat sa mergem la resto romanesc, sa ne simtim ca acasa. Culmea e ca ne-am simtit fix ca acasa.. ca intr-o crasma de la munte, un resto cu lemn pe pereti, tatal nostru si tablouri cu castelul de la Bran. Toti ospatarii romani, pe noi ne-a servit Oana, iar bucatareasa, cea care face mancare pentru diplomati, doamna Elena :)
Sa nu mai punem la socoteala ca toti din jurul nostru erau romani, inclusiv Mitea fotbalistul. Si da-i cu oua roshii, drob, ciorba de miel, mici, friptura de miel, pasca si cozonac.. foarte firesc, de altfel. Plus vin rosu de-al nostru.. pai ce ne trebuie mai mult? Aa, niste telefoane acasa sau in alte tari si vorbit cu frate cu Mada, sa se simta mai ca de Pasti, daca nici vopsea nu a prins.. nici noi. Ca aici aveau oua deja vopsite si se expirau pana la Pastele nostru.. data viitoare poate le pun si ei mai apropiate sarbatorile astea la fel, sa manance si gura noastra ce ramane de la Pastele lor.. in fine, este bine. Normal ca ajungem prin Boterwaag si alt club dubios de full pentru o duminica.. asa ca decidem sa ne culcam si sa nu ne mai calcam pe picioare cu toti ingramaditii in acelasi loc.
Geen opmerkingen:
Een reactie posten